Calea iubirii

caleaiubirii-cuvintepictate

Cum să devii mai înțelept, se întrebă, dacă nu auzi vocea strămoșilor răscolindu-ți sângele? Harul de femeie-stea nu era suficient. Nu este simplu să rămâi spectator într-un colț de cosmos, când toate își continuă calea. Din triunghiul intenției, înțelepciunii și iubirii știa cum forma dă naștere pentru a forma. Erau trei cuvinte oglinzi. Din cinci sunete și cinci culori știa cum să grăbească vindecarea. Alt fel de alchimie. Vedea cele cinci culori ce curgeau ca niște râuri, energie subtilă ce îi reamintea cunoașterea sacră și înțelepciunea de a iubi. Privea adesea spre stele și ele îi dădeau răspunsul. Spune povestea pe care o auzi și o simți în inima ta. Își amintea cu mintea clară ce promisese la început. Și atunci Timpul se opri și gândul prinse contur în cuvânt. Venise vremea să își țină promisiunea.

………………………………………………………………………………

 

Tablou: Autumn Skye – Devotion

Clipa cere amintire

clipacereamintire-cuvintepictate

Fântâna-și tremura unda de durere. Degeaba striga Ostar la fiecare apus deasupra-i. La fiecare răsărit de lună șoptea cuvintele pe care nu i le spusese iubitei sale încă, dar nimic. Apa-i închisese drumul către Iana. Și toate celelalte drumuri îi erau închise de Ter. Dar el nu știa, încă. Acum părea că nu mai are putere. Părea prea târziu. Zilele curgeau, nopțile asemenea și nimic nu se schimba. Ostar stătea ca o stană de piatră la rădăcina fântânii. Răsăritul soarelui era cea mai mare povară, era semnul că o altă zi începe cu el pe astă lume și Iana în alt colț de lume. Visa în puținele clipe de somn și atunci era fericit, se regăseau lângă bătrâna cetate. Într-unul din vise Iana îi apăru mai frumoasă ca niciodată și-i spuse: Mă ascunde albastrul, dar tu știi că mai presus e lumina. Vino! Te aștept la lună plină în cetate.

………………………………………………………………………………………………………

 

Tablou : Tiorra – The english knight and the lady

Promite-mi

Fă-ți casă în inima mea,

promite-mi că rămâi.

La început, 

din dragoste înalță pereții, 

cărămizi de dorințe și atingeri.

Din cuvinte, 

colorează ferestre,

o să vezi cum norii zâmbesc

și soarele strălucește 

din privirea mea.

Mai târziu, din tăceri 

să pictezi ușa,

o să înțelegi că

iubirea e pavajul

dintre timp și spațiu.

Tablou: Rebecca Pearl – Watercolor Heart

Vis scurs în cuvinte

Miresme simple, daruri de început,
curge viața rotund în zile și nopți.
Clipele aleargă spre nevăzut.
Ce-aș pune diguri să le opresc din goană…

Colindă miresmele prin amintiri,
vin fiert cu scorțișoară,
fulgi albi pe pleoape umede,
clipa în care mă întrebam
de-i cineva mai fericit pe lume…
Învățasem să mă oglindesc
în limpezimea sufletului.

Miresme de început, daruri simple,
închise într-un vis pe vecie.


Tablou: Arthur Braginsky – Revue

Lanţul

Lucrurile sunt contradictorii.

Necesitatea e o contradicţie.

Orice fenomen e o necesitate.

Lucrurile, deşi sunt în grup, sunt de fapt izolate.

Ele se transformă, evoluând ca structură.

Numai schimbarea asigură existenţa lucrurilor.

photo – Google images

Picături pe asfalt

Fericirea de a întâlni oameni surprinzători

şi dezamăgirea finalului neaşteptat,

când se năruie totul printr-un mic ridicol,

exact ca atunci când picăturile transparente de ploaie

se lovesc de asfaltul murdar şi îmbâcsit

de atâtea treceri.

Frumuseţea tânjită şi aflată într-o clipă

nu se mai repetă niciodată.

Foto – Google images

Pași

Nisipul curge în clepsidră,
amestecând viața cu visul
și caut un loc de taină,
unde să-mi ascund iubirea.
Am păstrat-o-n ochi, până mai ieri,
și-n vârful degetelor,
dar s-a pierdut mereu printre iluzii.

Îi caut în fiece noapte altă casă
unde-ar putea fi în siguranță,
însă mă poticnesc în visele
ce mi-acoperă realitatea
când nimic nu mai are contur.
Și-atunci piciorul stâng
pășește după cel drept,
bâjbâind în noaptea țesută cu cer,
ce mă izgonește în întuneric.
Inima pulsează sânge și suflet
pe drumul lung ce se desface
sub pași.

 

Google image