Prea mult

preamult-cuvintepictateToate în juru-ți sunt așa cum ești. Tot ce faci, după o vreme ți se întoarce. Pentru toate, azi, se cere plată…

Fiecare este o oglindă pentru cineva. Singura condiție este să aibă lumină în ochi. Lumină bună, lumină adevărată… E adevărat, cu o lumină adecvată, toate sufletele sunt frumoase și nepătate. Așa se face că cei fără suflet vor, cu orice preț, să lase amprente în suflete curate.

Călătorim, de-a lungul vieții, cu un Orient-Express ce se oprește, pentru o vreme, ba într-o haltă, ba într-o gară sau nu oprește de loc. Vine, însă, o zi în care, pur și simplu, simți că trebuie să tragi semnalul de alarmă și să spui: Stop! 

Câte gânduri și energii risipite, câți oameni ce-au ales greșit un drum… Cum să cunoască, dacă neagă adevărul, cum să înțeleagă, dacă nu mai simt?

Mult, a devenit, astăzi, prea mult.

…………………………….

Picături pe asfalt

Fericirea de a întâlni oameni surprinzători

şi dezamăgirea finalului neaşteptat,

când se năruie totul printr-un mic ridicol,

exact ca atunci când picăturile transparente de ploaie

se lovesc de asfaltul murdar şi îmbâcsit

de atâtea treceri.

Frumuseţea tânjită şi aflată într-o clipă

nu se mai repetă niciodată.

Foto – Google images