Altarul Păcii

altarulpacii-cuvintepictate

Asta mi-e vrerea! izbucni Ter cu furie. Chipul său nu dezmințea cu nimic această afirmație. Când cauți desăvârșirea, timpul devine nelimitat. Jurase pe umbra lui, la Altarul Păcii, să înlănțuiască soarele. Acum, scormonea în memorie. I-ar mai fi trebuit o singură zi. Grăbi pasul pe șirul de trepte de la intrare, strângând în mână amuleta. Era noaptea hotărâtă, la lună plină, între cele două sărbători importante, pietrele mari puteau fi date la o parte din calea soarelui. Și Oștirea nopții i s-ar fi supus fără crâcnire. În pumnii ei de fier energia străveche s-ar aduna armă distrugătoare. De teamă, s-ar pierde până și strălucirile stelelor.

E scris în stele destinul și Ter uitase să fie atent. Ura îl orbise. Timpul se măsoară în clipe, nu în zile și măsura energiei se învață la răsărit. În toate, e o măsură. Măsura aurie. El uitase semnul spiralic, forța cuvântului. Nimic mai crud pentru un sacerdot. Cearta pentru pământ și viață aduce moartea. Nu îi era de folos puterea de a vorbi cu morții, aceștia nu aveau voie să-i destăinuie viitorul. Marele Zeu veghea.

Taina

Nimic din ce există nu este întâmplător…taina-cuvintepictate

Se așternu o lungă tăcere. Era așa liniște în pădure că se auzeau gândurile. Salmanul Ter  nu se așteptase ca el să nu fie cel ce primea darul suprem. Trecuseră doisprezece ani. În toate visele sale, de dincolo de timp, se vedea ținând în mână marea cheie a cunoașterii. Iar acum, alesul era altul. Ochii i se aprinseră de foc rău. Tocmai el, cel care avusese curajul să aleagă calea, așa cum o făcuse Primul Zeu, scriind în Cartea Sfântă… Străbătuse cele trei etape în pământ, fără obstacole, mai rămâneau cele trei sulițe. Dar nu lui îi erau hărăzite. Simțea că nu e drept, că nu e posibil ca tot ce învățase în anii grei să se piardă în negură. Nu se îmblânzise. Mai avea de învățat multe de la cei ce citeau gândurile și stelele, însă în luciul apei încă nu știa să vadă altceva decât propriul chip. Altarul cântător îl trezi cu sunete prelungi la care răspundeau pietrele. Ecoul se transformă în cânt. Un clopot de liniște ………………………………………..