Speranță

aripidesuflet

Toți oamenii, indiferent de culorile lor, au în miez aceeași speranță de fericire. Unii dorm liniștiți cu palmele negre, alții sunt încrezători în mâinile lor. Mâini ce tânjesc după îmbrățișare sau mâini împreunate în rugăciune, înfășurate, protectoare. Instinctiv simt, se simt. Cu încredere se descoperă în alb și negru, cu frică, greșesc, în nuanțe. În lumea plină de frumos se arată fapte și lucruri de departe și aproape. Timp împreună la căldura unui foc de lemne sau a unei lumânări. În partea de jos a sufletului, la marginea ochilor, momente, imagini și vise. Când acasă e cuvântul iubire viața e completă și fericită. Culegem ce semănăm – rodul Iubirii. Din zorii Timpului.

Cândva ne vom regăsi toți de aceeași parte.