Merg, cu mâinile ridicate, spre mişcătoarea lumină şi schimb în cântec gândurile. Trec, întâi, peste limbile de pământ, spre discul solar ce îşi roteşte aburii.
Încep să cânt, cu pieptul desfăcut, şi-ntorc privirile în jur:
“Liber sunt, aici, în munţii aceştia veşnici, liber voi fi mereu, căci munte sunt în sufletul meu!”