Pe malul stâng al râului Ialomița, într-un loc liniștit, cu un farmec aparte, am găsit mănăstirea Balaciu. Un spațiu cu o istorie încâlcită. Construită între anii 1822-1825 de către Neacșu Pitișteanu, a servit ca biserică locuitorilor din satul cu același nume, până în anul 1929, când, din cauza inundațiilor, satul a fost dislocat. Biserica a rămas singură între de ape.
În 1929, biserica a fost transformată în mănăstire de călugări. Apoi, în 1961, în Vinerea patimilor, a fost închisă de regimul comunist. Anexele au fost dărâmate, iar călugării transferați la mănăstirea Căldărușani. Biserica a rămas în picioare și de astă dată, singură între câmpuri.
În vara anului 1990, au început lucrările de restaurare. Din vechiul edificiu nu se mai păstrează decât zidurile acestuia, până la centură. Biserica are formă de cruce, două turle, una deasupra naosului, celalaltă frontală, iar pridvorul deschis este ridicat pe douăsprezece coloane de piatră.
Pictura, în culori vii, de pe pereții interiori cuprinde scene din Vechiul și Noul Testament.