Liniște și pace – Mănăstirea Balaciu

Curtea bisericii năpădită de verde

Curtea bisericii năpădită de verde

Pe malul stâng al râului Ialomița, într-un loc liniștit, cu un farmec aparte, am găsit mănăstirea Balaciu. Un spațiu cu o istorie încâlcită. Construită între anii 1822-1825 de către Neacșu Pitișteanu, a servit ca biserică locuitorilor din satul cu același nume, până în anul 1929, când, din cauza inundațiilor, satul a fost dislocat. Biserica a rămas singură între de ape.

În 1929, biserica a fost transformată în mănăstire de călugări. Apoi, în 1961, în Vinerea patimilor, a fost închisă de regimul comunist. Anexele au fost dărâmate, iar călugării transferați la mănăstirea Căldărușani. Biserica a rămas în picioare și de astă dată, singură între câmpuri.

Sfânta Treime

Sfânta Treime

În vara anului 1990, au început lucrările de restaurare. Din vechiul edificiu nu se mai păstrează decât zidurile acestuia, până la centură. Biserica are formă de cruce, două turle, una deasupra naosului, celalaltă frontală, iar pridvorul deschis este ridicat pe douăsprezece coloane de piatră.

Pictura, în culori vii, de pe pereții interiori cuprinde scene din Vechiul și Noul Testament.

Maica Domnului

Maica Domnului

Sf Teodora și Sf. Parascheva

Sf Teodora și Sf. Parascheva

De Paşti

depasti-cuvintepictateTU, simbol al multora ce-au suferit,
peste puţin, la miezul nopţii,
încununat de grea lumină,
sub mâna blândă a Tatălui iubit,
iar te înalți să ne mai luminezi
şi noi… să credem că
Iubirea e totul pe pământ.
Când te ridici mai ia-ne din nevoi!
Sunt multe…
Sunt oameni, care, flămânzi,
îţi intră-n casă şi aprind lumini,
se roagă, apoi, îi năpădeşte plânsul.
Li-i greu.
Speranţele-s topite şi licărul de soare
pe care-l văd, renaşte-n ochii lor
un susur de lumină bună.
Întinde mâinile şi rupe
lanţurile acestei omeniri!
Atâtea veacuri de amar ne-apasă oasele
şi tot mai credem în zadar că suntem nevinovaţi.
Am inventat atâtea, crezând că ne putem spăla de grelele păcate…
Gândindu-ne la noi, am stat cu ochii aţintiți la tine,
miraţi că nu ziceai nimic,
rănit de ignoranţe şi de spini,
cu urme dureroase-n piept.
Dar te ridici în larga zare,
acolo unde lumina este fulg
şi puterea e Iubirea pentru tot şi toate.

Tablou: Linda Ginn – Old wodden cross