Pace și sens

Zbor printre amintiri, dintr-un timp în altul. Mă învăluie câteodată ce s-a întâmplat de mult, mă îmbrățișează cu brațe de fum… Vremea se întoarce, îi simt aroma în gerul iernii. Zăpada miroase straniu, a Carpați, umbrele se colorează, cerul se scutură de fluturi albi, rotitori. E noaptea amintirii miresmelor. Liniștea vine lin, fântână nesecată, ce mă îndepărtează de toate sau poate le îndepărtează pe toate. Mă cufund, ciutură sunt, nu mai pătrund la mine voci omenești și nici foșnete… Amintiri și pace înfloresc în noapte flori de cleștar din preaplinul sufletului. Miroase a munți și acum totul mi se pare că a luat-o de la început. E prima filă de poveste…

Mă trezesc? Adorm?  Visez?

Tablou: Luis Royo – The enchantment