Pași

Nisipul curge în clepsidră,
amestecând viața cu visul
și caut un loc de taină,
unde să-mi ascund iubirea.
Am păstrat-o-n ochi, până mai ieri,
și-n vârful degetelor,
dar s-a pierdut mereu printre iluzii.

Îi caut în fiece noapte altă casă
unde-ar putea fi în siguranță,
însă mă poticnesc în visele
ce mi-acoperă realitatea
când nimic nu mai are contur.
Și-atunci piciorul stâng
pășește după cel drept,
bâjbâind în noaptea țesută cu cer,
ce mă izgonește în întuneric.
Inima pulsează sânge și suflet
pe drumul lung ce se desface
sub pași.

 

Google image

Cât te iubesc…

catteiubesc-cuvintepictateCât te iubesc…

ştii doar tu şi mama

ce mi-a legănat trupul!

Atâtea stele deasupra sunt,

îşi cerne simplu timpul

clipe proaspete peste noi,

fuioare largi de semne ale vântului

mă înconjoară și caut

un gest de-al tău

care să mă încălzească.

Stele reci de lacrimi

devin rubine la colțul ochilor

și mă întreb dacă e bine așa…

În amețeala serii, păsări plâng și apa

își freamătă neliniștită unduirile, 

acoperindu-mă.

Iubirea doar, rămâne,

amforă cu miere lovită de val.

De-ar fi să mor,

aş vrea în braţele-ţi să mă sfârşesc,

să mă topesc de dorul

ce m-apasă acum…

 

Tablou: Julia Watkins – Leaning lovers