Speranță

aripidesuflet

Toți oamenii, indiferent de culorile lor, au în miez aceeași speranță de fericire. Unii dorm liniștiți cu palmele negre, alții sunt încrezători în mâinile lor. Mâini ce tânjesc după îmbrățișare sau mâini împreunate în rugăciune, înfășurate, protectoare. Instinctiv simt, se simt. Cu încredere se descoperă în alb și negru, cu frică, greșesc, în nuanțe. În lumea plină de frumos se arată fapte și lucruri de departe și aproape. Timp împreună la căldura unui foc de lemne sau a unei lumânări. În partea de jos a sufletului, la marginea ochilor, momente, imagini și vise. Când acasă e cuvântul iubire viața e completă și fericită. Culegem ce semănăm – rodul Iubirii. Din zorii Timpului.

Cândva ne vom regăsi toți de aceeași parte.

La nesfârșit

uponinfinity-dorinacostras-cuvintepictateDintr-o viață în alta,

la nesfârșit,

toate misterele lumii

închise în noi.

Trăim între granițele

lui totdeauna și niciodată,

la răscruci de simțuri.

Ne știm după suflet.

Cu gândul tovarăș de taină

și universul înghesuit în inimi

tot dăm ocol marginilor pământului.

Cum strigă adevărul

când cuvintele dau pinteni

unde cerul se îngemănează cu privirea!

Cum tresaltă visurile

când mâine înseamnă ieri

și timpul nu are leac…

Plăsmuim lumina

cu focul din suflete

dintr-o viață în alta,

la nesfârșit.

 

Tablou: Dorina Costras – Upon Infinity

Gând simplu

andrew gonzales-amore

Te recunosc în toate clipele și în izvorul inimii, de când dorul mereu chemător a deschis poarta spre darul sacru răspunzând la toate întrebările și înlănțuind toate gândurile. De-atunci sărbătorim clipa cu inimile fierbinți în cerul dinăuntrul nostru.

 

Tablou: Andrew Gonzales – Amore

Promite-mi

Fă-ți casă în inima mea,

promite-mi că rămâi.

La început, 

din dragoste înalță pereții, 

cărămizi de dorințe și atingeri.

Din cuvinte, 

colorează ferestre,

o să vezi cum norii zâmbesc

și soarele strălucește 

din privirea mea.

Mai târziu, din tăceri 

să pictezi ușa,

o să înțelegi că

iubirea e pavajul

dintre timp și spațiu.

Tablou: Rebecca Pearl – Watercolor Heart

De Paşti

depasti-cuvintepictateTU, simbol al multora ce-au suferit,
peste puţin, la miezul nopţii,
încununat de grea lumină,
sub mâna blândă a Tatălui iubit,
iar te înalți să ne mai luminezi
şi noi… să credem că
Iubirea e totul pe pământ.
Când te ridici mai ia-ne din nevoi!
Sunt multe…
Sunt oameni, care, flămânzi,
îţi intră-n casă şi aprind lumini,
se roagă, apoi, îi năpădeşte plânsul.
Li-i greu.
Speranţele-s topite şi licărul de soare
pe care-l văd, renaşte-n ochii lor
un susur de lumină bună.
Întinde mâinile şi rupe
lanţurile acestei omeniri!
Atâtea veacuri de amar ne-apasă oasele
şi tot mai credem în zadar că suntem nevinovaţi.
Am inventat atâtea, crezând că ne putem spăla de grelele păcate…
Gândindu-ne la noi, am stat cu ochii aţintiți la tine,
miraţi că nu ziceai nimic,
rănit de ignoranţe şi de spini,
cu urme dureroase-n piept.
Dar te ridici în larga zare,
acolo unde lumina este fulg
şi puterea e Iubirea pentru tot şi toate.

Tablou: Linda Ginn – Old wodden cross

Aș vrea…

Aș vrea să fiu un vers,

o parte mică din inima ta,

să mă ții acolo unde nimeni

nu va vedea adâncul cuvintelor mele.

Aș vrea să fiu o rimă

ce potrivește dragostea în tine

cu un sărut.

Aș vrea să fiu poezia inimii,

transformată în cântec

ce schimbă destine,

ca un zâmbet

ce alungă tristețea

și-aduce stele în priviri.

Tablou: Elzbieta Mozyro – Hope

Îndrăgostiți

Ne iubim în toate formele, 
mi-ai dat nenumărate nume
și viață după viață. 
Mi-ai dăruit în prima zi 
o brățară din sărutări, 
pe care-am am pus-o 
la încheietura mâinii stângi
 și apoi, te-am îmbrăcat în vise.
Purtăm de-acum hainele fericirii 
și împrăștiem dulceață 
de iubire veche-n jur, 
plutind împreună 
pentru totdeauna.

 

 

 

Alain Dumas – Amoreux, 33x41″