La nesfârșit

uponinfinity-dorinacostras-cuvintepictateDintr-o viață în alta,

la nesfârșit,

toate misterele lumii

închise în noi.

Trăim între granițele

lui totdeauna și niciodată,

la răscruci de simțuri.

Ne știm după suflet.

Cu gândul tovarăș de taină

și universul înghesuit în inimi

tot dăm ocol marginilor pământului.

Cum strigă adevărul

când cuvintele dau pinteni

unde cerul se îngemănează cu privirea!

Cum tresaltă visurile

când mâine înseamnă ieri

și timpul nu are leac…

Plăsmuim lumina

cu focul din suflete

dintr-o viață în alta,

la nesfârșit.

 

Tablou: Dorina Costras – Upon Infinity

Altar de cuvinte

aripidesufletCea mai frumoasă lume e în noi,

acolo unde începe basmul

în vârful peniței.

Între tăcere și tumult,

se-aștern litere

și încolțesc stele.

Oriunde, între cer și pământ,

rodesc cuvintele

zâmbete și lacrimi, laolaltă.

Se revarsă lumea pe retină,

se naște în noi,

și apoi,

ne căptușește cu aripi.

Față în față

fatainfata-cuvintepictateSe țese istoria, o țesem și noi,
în lumea întreagă. Numărăm adversari
și probabili susținători pe tabla de șah a cuvintelor.
Dar lupta asta nu am învățat-o la școală…
Măsurăm, cu amărăciune ravagiile făcute,
încrederea zdruncinată și ne preschimbăm
în simboluri cunoscute demult.
Nu eroarea o ispășesc, ci adevărul,
nu singurătatea o ispășești, ci frica.
Ne învârtim în sensul invers vieții,
în flăcări înalte de idee ce le păstrăm și azi.
Încă ne plimbăm necunoscute în dimineți,
încă mai sorbim cu sete din izvorul adevărului,
cu pleoapele umede de rouă.
Suferim și strigăm pentru toți,
respectând promisiunile făcute,
inimile ne cresc pe măsura prieteniei.
Ne întristăm, când casele se transformă
în cimitire, dar nu punem vremii hotar,
doar moartea e întâlnirea viilor.
Am învățat că umbra măsoară ziua,
că ceasul nu măsoară timpul,
că vitregia sorții înseamnă împrimăvărarea istoriei.
Cuvântul e pecete și gândul eternă dăinuire.
Spate în spate, cercul e complet,
față în față, refacem povestea nespusă.
Tablou – Jurgen Geier