Cartea adevărului

carteaadevarului-cuvintepictateLa pagini scrise de mult, sufletul deschide cartea adevărului. Soarele împrăștie umbrele pe drumuri. Visele au fost desiș încurcat până când unul dintre ele, repetat nopți la rând, a stăruit să se împlânte pe buze. Adâncul oglinzii păstrează imaginea, nepătată de timpul trecut, ce strigă a neterminare. Poveste cărată peste vremuri, în vieți ce tot căutau colac ce salvare. Gânduri viscolite au împiedicat înțelegerea, până când am început să dezbrac hainele nepăsării. Liniile din palmă s-au încins, adevărul clocotește în sânge. Urc și cobor pe trepte de cuvânt. Mulți mi-au vândut vești, știind ce caut în umbra tăcerii.

………………