Portret

portret-cuvintepictate

Ți-am caligrafiat numele în vis,
în dreapta jos,
pe portretul cu ochi blajini,
înfățișare tăcută din care
nu lipsește nicio culoare.
Ceva în  plus
față de ce am pictat până acum,
o profunzime
ce s-a răsfrânt asupra mea,
răscolitor.

 

Tablou: Nik Helbig – Blame it on the moon

Altfel de decalog

1. Aleg ce este mai bine pentru familia mea.

2. Aleg ce îmi place. Am de unde alege.

3. Indiferent ce caut, voi găsi ceva potrivit.

4. Tot ce îmi trebuie, găsesc.

5. Nu mai renunț niciodată.

6. Apăr ideile în care cred.

7. Sunt permanent creativă.

8. Ofer mai mult. Împart cu dreptate.

9. Îmi cântăresc dorințele.

10. Așteptarea a luat sfârșit!DSC04734

Clipa cere amintire

clipacereamintire-cuvintepictate

Fântâna-și tremura unda de durere. Degeaba striga Ostar la fiecare apus deasupra-i. La fiecare răsărit de lună șoptea cuvintele pe care nu i le spusese iubitei sale încă, dar nimic. Apa-i închisese drumul către Iana. Și toate celelalte drumuri îi erau închise de Ter. Dar el nu știa, încă. Acum părea că nu mai are putere. Părea prea târziu. Zilele curgeau, nopțile asemenea și nimic nu se schimba. Ostar stătea ca o stană de piatră la rădăcina fântânii. Răsăritul soarelui era cea mai mare povară, era semnul că o altă zi începe cu el pe astă lume și Iana în alt colț de lume. Visa în puținele clipe de somn și atunci era fericit, se regăseau lângă bătrâna cetate. Într-unul din vise Iana îi apăru mai frumoasă ca niciodată și-i spuse: Mă ascunde albastrul, dar tu știi că mai presus e lumina. Vino! Te aștept la lună plină în cetate.

………………………………………………………………………………………………………

 

Tablou : Tiorra – The english knight and the lady

Între ieri și acum

intreierisiacum-cuvintepictatePlutesc în aer miresme

de viitor pentru trecut,

mii de șoapte,

încurcătură de sentimente.

De departe și de demult

stranii întâmplări,

ca semne-umbre mă înconjoară.

Se sting imaginile

la sfârșit de vis,

și-atunci mă cuprinde

dorul de copilărie într-o îmbrățișare.

Cântă greierii-n suflet,

crește iarba verde crud,

bunica face semnul crucii

pe o pâine caldă.

Inima n-a uitat drumul spre odată,

când nu reușeam

să o strâng în brațele mici

și mă lipeam cu obrazul

de șorțul ei mirosind a vanilie.

Mai regăsesc parfumul

în lumânări mici și albe,

dacă închid ochii

aș jura că-i aproape

și-mi taie iar anii

în anotimpuri de prăjituri.

Paști,  zilele mele și Crăciun.

Liniște și pace – Mănăstirea Balaciu

Curtea bisericii năpădită de verde

Curtea bisericii năpădită de verde

Pe malul stâng al râului Ialomița, într-un loc liniștit, cu un farmec aparte, am găsit mănăstirea Balaciu. Un spațiu cu o istorie încâlcită. Construită între anii 1822-1825 de către Neacșu Pitișteanu, a servit ca biserică locuitorilor din satul cu același nume, până în anul 1929, când, din cauza inundațiilor, satul a fost dislocat. Biserica a rămas singură între de ape.

În 1929, biserica a fost transformată în mănăstire de călugări. Apoi, în 1961, în Vinerea patimilor, a fost închisă de regimul comunist. Anexele au fost dărâmate, iar călugării transferați la mănăstirea Căldărușani. Biserica a rămas în picioare și de astă dată, singură între câmpuri.

Sfânta Treime

Sfânta Treime

În vara anului 1990, au început lucrările de restaurare. Din vechiul edificiu nu se mai păstrează decât zidurile acestuia, până la centură. Biserica are formă de cruce, două turle, una deasupra naosului, celalaltă frontală, iar pridvorul deschis este ridicat pe douăsprezece coloane de piatră.

Pictura, în culori vii, de pe pereții interiori cuprinde scene din Vechiul și Noul Testament.

Maica Domnului

Maica Domnului

Sf Teodora și Sf. Parascheva

Sf Teodora și Sf. Parascheva