Mai aproape

Autumn Sunset by Leena NioVisez că am descoperit

secretul universului,

sar într-un picior de bucurie

un, doi, trei, patru… un zid.

Mai aproape de acasă, îmi zic,

dărâm zidul ca să clădesc o casă.

Schimb piciorul.

Un, doi, trei, patru… o peșteră.
Mai aproape de întuneric, îmi zic.

Îmi ascund durerea sub iubire.

Unde a rămas adevărul?

Stâng, drept, stâng, drept.

Schimb picioarele,

schimb drumul,

mă schimbă drumul.

Mai aproape de lumină, îmi zic,

balansez între viață și profunzime.

În adevăr, hotărât trebuie să pășești

cu ambele picioare!

Pendulul contrariilor mă încurcă,

mă feresc, mă ascund,

nu mi-am imaginat că adevărul

trebuie să fie rigid și inflexibil.

Fără bine și fără rău,

sunt mai aproape de univers, îmi zic.

Un timp, îmi fac rostul în lume

prin cuvânt, alb pe negru,

pas după pas.

Timp pentru a păstra,

timpul pentru a da mai departe.

Uit, pentru a-mi aminti,

nu dorm, pentru a visa.

Așa sunt mai aproape de oameni, îmi zic.

Ce plimbare printre convenții!

Palete de culori, lumini și umbre – simțuri.

Punctele de vedere se rostogolesc

bulgări de zăpadă, tot mai mari,

cresc orgolii. Crește inutilitatea.

Ce lume!  Câți oameni?!

Vreau să respir și alerg fără destinație…

apoi știu.

E călătoria din vis,

mai aproape de Dumnezeu, îmi zic.

Mai aproape.

Tablou: Leena Nio - Autumn Sunset

Lasă un răspuns