De mii de ani picură-n clepsidră iluzii…

apaTe-am căutat printre verbe și semne de punctuație,
în zori de zi, în nopți adânci
Am ascultat vântul și am dansat cu ploaia,
mii de ani au trecut… boabe mici de nisip.
Brațele-mi sunt încă aici, chiar și după întuneric, chiar și atunci când nu crezi.

De mii de ani picură-n clepsidră iluzii…
Căutam nisipul înșelător când am auzit vântul chemându-mă, am dansat împreună cu frunzele şi ploaia a început să cadă, trezind rana plantată de cuțit în spate.

Cu ochii închiși, te cred nebuneşte şi mărturisesc adevărul fragil, deschis, căzut la picioarele noastre – nevinovată iubire ucisă de-a lungul vieții. Te iert de neiertare când te ascunzi în toate verbele, printre toate semnele de punctuație… Am înțeles, de acum o mie de ani, că vii înapoi mereu şi nu mă lași să cad.

Lasă un răspuns