Învățătura

invatatura-cuvintepictateE greu să pui piatră peste piatră, dar vis peste vis… Toate învățăturile sunt scrise într-o carte. Suflete și fapte, istorii.

Era vremea cănd regele ales era un Zeu, Dacos. Era vremea când din cer, nu mai ploua cu apă, ci cu săgeți. Văzute și nevăzute. Duhurile rele de sub ceruri coborâseră pe pământ. Primejdiile amenințau la tot pasul. În înteriorul cercului de brazi ardea focul viu străjuit de șase preoți și șase preotese ce se rugau în cor. Venise vremea ca merele de aur să fie duse în vârf de munte. Marele Preot calculase nopțile, una după cealaltă, așa cum o făcea mereu, stabilind soroacele. Noaptea se naște din zi, așa cum moartea se naște din viață. Trebuie să te naști ca să mori, cerc în cerc, dans rotit, mereu spirală.

Începuse a șaptea noapte din mănunchiul zilelor. Iana porni la drum, repetând în gând ce-i spusese Marele Preot, cu glas prefăcut în tunet.

Să n-o iei la stânga că-i poteca strâmbă, să o iei la dreapta, e poteca dreaptă, apoi înainte să mergi, să nu te sfiești! Să îngenunchezi la izvor, lângă măr, apa vie să bei, picurii să-i iei, apoi la răscruci, apa s-o arunci, vama s-o plătești, codrul este mare, fără lumânare! La bradul cel înalt este trecătoare. După ce-ai trecut, la prima fântână, să îngropi sub scut, merele de aur, comoara străbună.

 

 

 

 

Lasă un răspuns