Cuvântul viu

cuvantviu-cuvintepictateE palid gândul de pomenire… S-a așternut o liniște de piatră. Au trecut anotimpuri și oamenii noi au uitat de cei vechi, chiar dacă viața prezentă e legată de cea trecută, cu firul ce biruiește moartea. Nu mai sângerează rănile, au rămas însă sculptate în marmură albă. Ce-a fost viața lor… de-abia mai găsim rare umbre, și mor morții noștri în fiecare zi, de durerea neînțelegerii noastre… Ce patimă or fi avut în priviri și ce roșu trebuie să fi fost sângele scurs pe trup și scut! Ce iubire nesfârșită pentru glie!… Ce dorință de moarte!…Purificați au fost de foc și fier cu gândul că sacrificiul lor e pentru noi, cei ce ar fi trebuit să fim mai buni ca ei. Dureroasă învățătură ce lipsește din toate cărțile! Murmură tainic pietrele pentru cei ce aud, freamătă pământul străbun pentru cei ce văd.

………………………………………………..

Lasă un răspuns