Fugari

În prag de anotimp mut,
drumurile noastre
s-au încrucișat.

Luna,
lucitoare, blândă, mare,
ne-a călăuzit,
plouând lumină.

Te-am căutat
pe întunecatele cărări
până te-am găsit.

Nici  tu nu ai crezut
că drumurile urcă încet
spre aceeași stea.

Înghesuiți în constelații
ne învăluim trupurile
în șoapte.

Ne suntem
căpătâi și nemurire.

Privește!
Muguri de aripă
din dragoste apar…
Semne de împrimăvărare.

Ne-om săruta în zori de zi…
osteniți de alergarea
printre stele.

Lasă un răspuns