Praf de stele

Suntem doar praf de stele în lumea asta, veche și nouă mereu…

Un mâine diferit ne-așteaptă, o altă zi în care nimic nu va mai fi ca înainte. Și toate continuă să se schimbe neîncetat. E lumea noastră în care e destul loc pentru toate și totuși… mai e nevoie de blândețe și înțelegere, de strălucire și de inimi iubitoare.

Suntem doar praf de stele, rotit în spirale de viață și infinit, dar mai avem nevoie de momente în care să ne oprim.

Ne oprim ca să întrebăm, să răspundem,
împărtășind și râs și lacrimi, și șoapte și respirații, și bucurii și dureri. E destul loc pentru toate…

Împărțim și împrăștiem cuvintele ca pe niște frunze eliberate de crengi, ca pe niște frunze pe care pământul le primește ca dar al copacilor ce știu că din iubire, eliberezi.

Cel mai frumos cadou, esența ființei… lumina de început și de sfârșit. Adevărul continuă să ardă viu, sufletul caută lumina-sămânță  plantată luni și sori în urmă, dincolo de adâncimea universului.

Suntem praf de stele, aur pur ce vibrează și rămâne treaz pentru dansul de la marginea cerului.

Lasă un răspuns