Destin hoinar

Coborâm înlăuntrul nostru, încet,
ca într-o fântână limpede
unde clipesc toate stelele  dragi, toate amintirile noastre.

Gânduri tainice mă încălzesc…

Vine vara și cerul a rămas tot limpede, ca o nestemată care-și picură lumina și în ochii tăi, ce îmi vor fi călăuză multă vreme de acum…

Mă-ntorc la tine, te caut și totul
mă-nfioară de îndoieli de-o clipă.
Inima, lângă tine, uită de tot ce-o doare, nostalgii risipite, ochi ce-au mințit.

Uitarea mi-a făcut, din gânduri, stele.

Destin hoinar…unde mai vuiește atâta dragoste
ca în sufletele noastre?
Hai să țesem haine de iubire ce ne vor încălzi
la foc de astru.

Lasă un răspuns