Roșu, pur și simplu

Privind fotografia ta, păsările toate s-au adunat
și azurul topit pe buza inimii a găsit o fereastră.
Neașteptat am deschis brațele și am cruțat zborul
lor abia început.
Un cântec suav de pasăre măiastră se înșuruba prin aer.
În colivia strănsă în șiroaiele sticloase
o să vină scumpă, plină, o pată de lumină,
balsam de-ntinerire, renaștere sublimă
ca un zâmbet de fată ce colorează cântând,
o rază de roșu soare în rochie curată.
Rătăcesc prin visul tău, la mal de mare,
cu ochii spre stea. Mă cuprinde un dor neștiut
și atunci, încetinesc pașii în ritmul inimii.
În ochi se văd flăcările dorului…
Ce vis se soarbe acum în limpede izvor?
Ce lacrimă adâncă doare până-n depărtări? Inima…
încă nu a plâns de ajuns și  mâna…e violetă de nesomn.
Știu că şi tu ai gânduri multe sub frunte, lacrimi ce le mângâie, și doar norii le duc înapoi la izvor, îngreunați de dor, împreună cu suspinul inimii.
Farmec profund aşterne-n mine marea şi ascult,
ascult sărata muzică a scoicii din nisip.
Mă opresc și ascult. E atâta culoare…
Stai puțin să ascultăm bătaia inimii. Ticăie,
ticăie tot mai tare. Tot mai repede.
Diferite chemări în diferite cămări ale sufletului…
Ceasul se oprește și străzile vuiesc.
Lacrimile grele se șterg ca noaptea-n zori de zi.
Ne-nvăluie Iubirea în roșu, pur și simplu.

Cântec vechi

Un cântec vechi cum auzeam când eram copil
departe şi demult, într-un loc uitat de timp şi lume,
răzbătea în noaptea tristă.
Fermecată de cântul de atunci,
m-am înălţat până la bolta înstelată de acasă
în unduiri albastre şi suave.
Sufletul ce cânta atunci, e stâlp al bolţii azi,
şi cântul i se-aude din când în când până la noi…
Eu ascultându-l acum, întineresc.

Despre surpriză sau neașteptare

E nevoie de călătorii. De drumuri. E nevoie să vezi perindându-se molcome câmpuri înverzite, odihnitoare, uneori acoperite cu pămătufuri galbene sau gri. Ori cuburile colorate ale unor case.Să simți foșnetul ușor al roților, câteodată scrâșnet, câteodată ritmul unor traverse. La capăt te așteaptă o neașteptare. O lumină. După atâtea umbre… lași iar gândurile să zboare ca niște păsări în adâncurile pădurii. Un câmp de mentă se prăbușește în plămaânii mei uscați de sete. O pasăre dă colțul după inimă. Se năruie în grimasa mea aranjată un timp în fața oglinzii. Și o idee care era pe moarte, iradiată, reapare în oglinda retrovizoare… La capăt… e surpriza. Oameni dragi care te înțeleg. Așa cum ești. Fără măști. Fără compromisuri. Doar tu…
The Doors – Riders on the storm
Google images

Despre muzică

Un semn al aripilor de înger mă face să înţeleg muzica. Căutare de sine sau regăsire?Inima colcăie de ploi de primăvară sentimentală… Între Do de jos şi Do de sus e Fa, mijlocul sufletului meu. Chitara a cântat – pendulare între bine şi rău, ceva ciudat, ca o chemare, ca o îmbrăţişare în noapte. Chitara plângea pe umărul meu… o muzică divină.
Beatles – While my guitar gently weeps