Cântec

Galerie

Această galerie conține 1 poză.

Din vis, se-ntrupează păsări ce dau ocol marginilor lumii. În care parte ieșim din întuneric? Ce cântec îneacă inima în veselie? Cine învelește privirea în lumină? Aripi de gânduri se scufundă în cer. Plutește un cânt de demult și focul … Continuarea

La nesfârșit

uponinfinity-dorinacostras-cuvintepictateDintr-o viață în alta,

la nesfârșit,

toate misterele lumii

închise în noi.

Trăim între granițele

lui totdeauna și niciodată,

la răscruci de simțuri.

Ne știm după suflet.

Cu gândul tovarăș de taină

și universul înghesuit în inimi

tot dăm ocol marginilor pământului.

Cum strigă adevărul

când cuvintele dau pinteni

unde cerul se îngemănează cu privirea!

Cum tresaltă visurile

când mâine înseamnă ieri

și timpul nu are leac…

Plăsmuim lumina

cu focul din suflete

dintr-o viață în alta,

la nesfârșit.

 

Tablou: Dorina Costras – Upon Infinity

Altar de cuvinte

aripidesufletCea mai frumoasă lume e în noi,

acolo unde începe basmul

în vârful peniței.

Între tăcere și tumult,

se-aștern litere

și încolțesc stele.

Oriunde, între cer și pământ,

rodesc cuvintele

zâmbete și lacrimi, laolaltă.

Se revarsă lumea pe retină,

se naște în noi,

și apoi,

ne căptușește cu aripi.

Delirul cuvintelor

delirulcuvintelor-cuvintepictateViața înseamnă durere,

nu cântări gândurile!

Lasă-te dus,

nimic nu este veșnic…

Viața înseamnă iubire,

nu măsura cuvintele!

Lasă-te condus,

totul e vremelnic.

Cutele frunții

sunt doar drumurile

pașilor pierduți

în interior.

Calea iubirii

caleaiubirii-cuvintepictate

Cum să devii mai înțelept, se întrebă, dacă nu auzi vocea strămoșilor răscolindu-ți sângele? Harul de femeie-stea nu era suficient. Nu este simplu să rămâi spectator într-un colț de cosmos, când toate își continuă calea. Din triunghiul intenției, înțelepciunii și iubirii știa cum forma dă naștere pentru a forma. Erau trei cuvinte oglinzi. Din cinci sunete și cinci culori știa cum să grăbească vindecarea. Alt fel de alchimie. Vedea cele cinci culori ce curgeau ca niște râuri, energie subtilă ce îi reamintea cunoașterea sacră și înțelepciunea de a iubi. Privea adesea spre stele și ele îi dădeau răspunsul. Spune povestea pe care o auzi și o simți în inima ta. Își amintea cu mintea clară ce promisese la început. Și atunci Timpul se opri și gândul prinse contur în cuvânt. Venise vremea să își țină promisiunea.

………………………………………………………………………………

 

Tablou: Autumn Skye – Devotion