Mai aproape

Autumn Sunset by Leena NioVisez că am descoperit

secretul universului,

sar într-un picior de bucurie

un, doi, trei, patru… un zid.

Mai aproape de acasă, îmi zic,

dărâm zidul ca să clădesc o casă.

Schimb piciorul.

Un, doi, trei, patru… o peșteră.
Mai aproape de întuneric, îmi zic.

Îmi ascund durerea sub iubire.

Unde a rămas adevărul?

Stâng, drept, stâng, drept.

Schimb picioarele,

schimb drumul,

mă schimbă drumul.

Mai aproape de lumină, îmi zic,

balansez între viață și profunzime.

În adevăr, hotărât trebuie să pășești

cu ambele picioare!

Pendulul contrariilor mă încurcă,

mă feresc, mă ascund,

nu mi-am imaginat că adevărul

trebuie să fie rigid și inflexibil.

Fără bine și fără rău,

sunt mai aproape de univers, îmi zic.

Un timp, îmi fac rostul în lume

prin cuvânt, alb pe negru,

pas după pas.

Timp pentru a păstra,

timpul pentru a da mai departe.

Uit, pentru a-mi aminti,

nu dorm, pentru a visa.

Așa sunt mai aproape de oameni, îmi zic.

Ce plimbare printre convenții!

Palete de culori, lumini și umbre – simțuri.

Punctele de vedere se rostogolesc

bulgări de zăpadă, tot mai mari,

cresc orgolii. Crește inutilitatea.

Ce lume!  Câți oameni?!

Vreau să respir și alerg fără destinație…

apoi știu.

E călătoria din vis,

mai aproape de Dumnezeu, îmi zic.

Mai aproape.

Tablou: Leena Nio - Autumn Sunset

Soartă supraetajată

soartasupraetajata-cuvintepictate

Rătăcește fără ramă tabloul,

marea vrea să cadă,

nisipul face riduri,

soarele bate grinzi în cer,

pescărușii râd

de scoicile rupte de oboseală

ce respiră greu libertatea.

Câte un nor umple

locul gol, acolo sus,

căutând lumina.

Ce soartă supraetajată!

Tablou: Vladimir Kush – Pearl

Contur

catchDesculță,

nu ating iarba,

doar strivesc cuvintele

când sparg liniștea.

Din neputința de a învăța

că, pas după pas,

tăcerea desenează

poziția ființei

ce moare spre a se naște

ca o sămânță de rod

completă, absolută,

conturez o stea.

Desculță,

nu ating jarul,

doar depărtez din priviri

vălurile nopții

până suspinul se face pasăre,

până pasărea se face pace.

Tablou: Aimee Stewart – Chasing starlights

Gând simplu

andrew gonzales-amore

Te recunosc în toate clipele și în izvorul inimii, de când dorul mereu chemător a deschis poarta spre darul sacru răspunzând la toate întrebările și înlănțuind toate gândurile. De-atunci sărbătorim clipa cu inimile fierbinți în cerul dinăuntrul nostru.

 

Tablou: Andrew Gonzales – Amore

Acasă

hands

Purtăm amintiri, lumini și umbre, prin labirintul vieții. Mărșăluim spre cunoaștere, inversând timpul, visând la fericire – coroana împlinirii. Urcă în noi, vârtej de sentimente, mireasma iubirii ce unește aici cu dincolo prin adevăr. Acasă nu este un loc, ci un sentiment.

Portret

portret-cuvintepictate

Ți-am caligrafiat numele în vis,
în dreapta jos,
pe portretul cu ochi blajini,
înfățișare tăcută din care
nu lipsește nicio culoare.
Ceva în  plus
față de ce am pictat până acum,
o profunzime
ce s-a răsfrânt asupra mea,
răscolitor.

 

Tablou: Nik Helbig – Blame it on the moon