Cântec

Galerie

Această galerie conține 1 poză.

Din vis, se-ntrupează păsări ce dau ocol marginilor lumii. În care parte ieșim din întuneric? Ce cântec îneacă inima în veselie? Cine învelește privirea în lumină? Aripi de gânduri se scufundă în cer. Plutește un cânt de demult și focul … Continuarea

Speranță

aripidesuflet

Toți oamenii, indiferent de culorile lor, au în miez aceeași speranță de fericire. Unii dorm liniștiți cu palmele negre, alții sunt încrezători în mâinile lor. Mâini ce tânjesc după îmbrățișare sau mâini împreunate în rugăciune, înfășurate, protectoare. Instinctiv simt, se simt. Cu încredere se descoperă în alb și negru, cu frică, greșesc, în nuanțe. În lumea plină de frumos se arată fapte și lucruri de departe și aproape. Timp împreună la căldura unui foc de lemne sau a unei lumânări. În partea de jos a sufletului, la marginea ochilor, momente, imagini și vise. Când acasă e cuvântul iubire viața e completă și fericită. Culegem ce semănăm – rodul Iubirii. Din zorii Timpului.

Cândva ne vom regăsi toți de aceeași parte.

La nesfârșit

uponinfinity-dorinacostras-cuvintepictateDintr-o viață în alta,

la nesfârșit,

toate misterele lumii

închise în noi.

Trăim între granițele

lui totdeauna și niciodată,

la răscruci de simțuri.

Ne știm după suflet.

Cu gândul tovarăș de taină

și universul înghesuit în inimi

tot dăm ocol marginilor pământului.

Cum strigă adevărul

când cuvintele dau pinteni

unde cerul se îngemănează cu privirea!

Cum tresaltă visurile

când mâine înseamnă ieri

și timpul nu are leac…

Plăsmuim lumina

cu focul din suflete

dintr-o viață în alta,

la nesfârșit.

 

Tablou: Dorina Costras – Upon Infinity

Altar de cuvinte

aripidesufletCea mai frumoasă lume e în noi,

acolo unde începe basmul

în vârful peniței.

Între tăcere și tumult,

se-aștern litere

și încolțesc stele.

Oriunde, între cer și pământ,

rodesc cuvintele

zâmbete și lacrimi, laolaltă.

Se revarsă lumea pe retină,

se naște în noi,

și apoi,

ne căptușește cu aripi.

Mai aproape

Autumn Sunset by Leena NioVisez că am descoperit

secretul universului,

sar într-un picior de bucurie

un, doi, trei, patru… un zid.

Mai aproape de acasă, îmi zic,

dărâm zidul ca să clădesc o casă.

Schimb piciorul.

Un, doi, trei, patru… o peșteră.
Mai aproape de întuneric, îmi zic.

Îmi ascund durerea sub iubire.

Unde a rămas adevărul?

Stâng, drept, stâng, drept.

Schimb picioarele,

schimb drumul,

mă schimbă drumul.

Mai aproape de lumină, îmi zic,

balansez între viață și profunzime.

În adevăr, hotărât trebuie să pășești

cu ambele picioare!

Pendulul contrariilor mă încurcă,

mă feresc, mă ascund,

nu mi-am imaginat că adevărul

trebuie să fie rigid și inflexibil.

Fără bine și fără rău,

sunt mai aproape de univers, îmi zic.

Un timp, îmi fac rostul în lume

prin cuvânt, alb pe negru,

pas după pas.

Timp pentru a păstra,

timpul pentru a da mai departe.

Uit, pentru a-mi aminti,

nu dorm, pentru a visa.

Așa sunt mai aproape de oameni, îmi zic.

Ce plimbare printre convenții!

Palete de culori, lumini și umbre – simțuri.

Punctele de vedere se rostogolesc

bulgări de zăpadă, tot mai mari,

cresc orgolii. Crește inutilitatea.

Ce lume!  Câți oameni?!

Vreau să respir și alerg fără destinație…

apoi știu.

E călătoria din vis,

mai aproape de Dumnezeu, îmi zic.

Mai aproape.

Tablou: Leena Nio - Autumn Sunset

Delirul cuvintelor

delirulcuvintelor-cuvintepictateViața înseamnă durere,

nu cântări gândurile!

Lasă-te dus,

nimic nu este veșnic…

Viața înseamnă iubire,

nu măsura cuvintele!

Lasă-te condus,

totul e vremelnic.

Cutele frunții

sunt doar drumurile

pașilor pierduți

în interior.